Legislația europeană se bazează pe tratatele de stabilire a acordurilor internaționale încheiate între statele membre. De-a lungul deceniilor au fost multe, de la Tratatul de la Roma din 1958 până la Tratatul de la Lisabona din 2007 care, din 2009, guvernează funcționarea actuală a instituțiilor comunitare. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene , care proclamă demnitatea, libertatea, egalitatea, solidaritatea, cetățenia și justiția , este, de asemenea, foarte importantă pentru interpretarea regulilor . În schimb, actuala Constituție pentru Europa a fost semnată în 2004 de reprezentanții țărilor membre, dar încă neratificată de state, așa că rămâne și astăzi un proiect.
Sursele standardelor europene sunt:
- reglementările , care sunt acte direct obligatorii pentru toate statele membre și au efect imediat, fără ca fiecare țară să fie nevoie să emită sau să ratifice propria lege în materie: de exemplu, regulamentul privind caracteristicile și garanțiile mărfurilor importate din afara Unirea [ 1] ;
- directivele , care stabilesc obiectivele care trebuie atinse, adică stabilesc „ce” trebuie făcut și lasă la latitudinea statelor membre să decidă „cum”: de exemplu, directiva privind drepturile consumatorilor , care a fost adaptata de fiecare țară într-un mod diferit, mai ales în reglementarea dreptului de retragere în urma achiziției unui produs sau serviciu [2] ; cu toate acestea, unele directive sunt foarte detaliate și lasă puțin loc de adaptare la discreția națională;
- deciziile , care sunt adoptate împotriva unui stat – sau chiar a unei singure persoane relevante, cum ar fi o mare întreprindere comercială – și trebuie executate de către destinatari în termenele stabilite în dispoziție (cele mai frecvente sunt deciziile împotriva companiilor care au comis încălcări). a regulilor de concurență );
- recomandările , care nu sunt obligatorii, dar sugerează statelor membre linii de acțiune și intervenție, precum și opiniile , care nu impun obligații legale, dar exprimă punctul de vedere calificat al instituției care le emite (Comisia, Parlamentul, Consiliul).
Principalele reglementări europene
Printre principalele reglementări europene care au un impact practic semnificativ asupra vieții cetățenilor, pe lângă binecunoscuta legislație valutară privind euro , care este acum consolidată și pe deplin operațională, și abolirea frontierelor interne dintre statele membre, a avut devenit și un obicei cu care suntem cu toții obișnuiți până acum, așa cum bine știu cei care călătoresc dintr-o țară în alta doar cu o carte de identitate valabilă pentru expatriere și fără a fi nevoie de pașaport:
- directiva europeană privind prezumția de nevinovăție [3] , în vigoare din 14 decembrie 2021, care acordă o serie de garanții oricărei persoane suspectate sau acuzate într-un proces penal, printre care interzicerea indicării acesteia în acte judiciare sau în comunicări de presă. a Procurorilor ca „vinovaţi” înainte de sentinţa definitivă de condamnare. În acest sens, a fost introdus un nou articol în Codul de procedură penală [4] ;
- numeroasele reglementări de protecție a consumatorilor : garanții pentru produse, clauze contractuale abuzive, drept de retragere, contracte la distanță și în afara locației, reglementări de publicitate, acțiuni colective pentru compensarea produselor defecte;
- legislația extinsă privind confidențialitatea , cu un Regulament european care din 2018 acționează ca un scut pentru protejarea confidențialității datelor cu caracter personal ale tuturor cetățenilor, atât în relațiile private și comerciale, cât și față de administrațiile publice [5] ;
- regulamentul privind comerțul și vânzarea produselor alimentare , care trebuie să îndeplinească anumite caracteristici de calitate, pornind de la compoziția și indicarea ingredientelor, și să fie urmărite, dacă sunt preambalate, în originea și traseul lor: toate aceste informații sunt cuprinse într-o etichetă specială. , a căror lipsă sau infidelitate este sancționată [6] . Pentru alte produse si bunuri de larg consum se are in vedere binecunoscutul marcaj Ce , care indica conformitatea produsului cu toate prevederile europene menite sa garanteze siguranta acestuia in productia si comercializarea acestuia;
- protecția investițiilor și economiilor consumatorilor față de bănci și alți intermediari financiari: pentru a fi autorizați să opereze în cadrul Uniunii, aceștia trebuie să îndeplinească anumite cerințe de fiabilitate și siguranță și sunt supuși a numeroase verificări ale autorităților de supraveghere și trebuie să respecte anumite standarde de calitate atunci când oferă servicii clienților, pentru a preveni riscul pierderii de capital sau fraudei;
- fonduri europene destinate finanțării activităților antreprenoriale și agricole și a unor servicii publice cu repercusiuni sociale importante (cum ar fi locuințe sociale, educație sau ocuparea forței de muncă); debursarea acestora are loc grație resurselor alocate în bugetul european și repartizate între statele membre, pentru a favoriza și reechilibra zonele cele mai defavorizate și defavorizate.
[1] Reg. (UE) 2015/478.
[2] Dir. N. 2011/83 / UE.
[4] Art. 115 bis din Codul proc pix. „ Garanția prezumției de nevinovăție ”.
[5] Reg. (UE) 2016/679.
[6] Reg. UE 1169/2011 și 775/2018.