Drept Internațional Privat

Pentru România este izvor de drept internaţional privat acea convenţie, acel tratat ori acord la care aceasta este parte. În acele cazuri, în care unele probleme conflictuale nu sunt reglementate de un izvor internaţional, ele trebuie soluţionate conform normelor conflictuale interne al instanţei sesizate, dacă nu rezultă altfel din izvorul respectiv. Din categoria convenţiilor internaţionale, amintim următoarele acorduri la care statul român este parte:

  • Convenţia privind procedura civilă, încheiată la Haga, la 1 martie 1954, ratificată de România prin Decretul nr. 81/1971
  • Convenţia asupra cetăţeniei femeii căsătorite, New York, 1957, la care România a aderat prin Decretul nr. 339/1960
  • Convenţia asupra cetăţeniei femeii căsătorite, New York, 1957, la care România a aderat prin Decretul nr. 339/1960
  • Convenţia privind statutul refugiaţilor, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991
  • Convenţia europeană privind statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg, în anul 1957, la care România a aderat în anul 1992 prin Legea nr. 101
  • Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii (Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României, M. Of. nr. 243/1992)
  • Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris, la care România a aderat prin Legea nr. 106/1992 publicată
Domeniul Dreptului Internațional Privat
Raportul juridic cu element de extraneitate pune în discuţie următoarele probleme:
  • determinarea instanţei competente să soluţioneze litigiul
  • determinarea legii procedurale aplicabile
  • determinarea legii aplicabile raportului juridic respectiv
  • determinarea efectelor hotărârilor judecătoreşti străine ori a sentinţelor arbitrale străine
Soluţionarea oricăreia dintre aceste probleme este strâns legată de condiţia juridică a străinului. În concluzie, principalele materii de studiu ale ştiinţei dreptului internaţional privat sunt: conflictul de legi, conflictul de jurisdicţii, condiţia juridică a străinului în România, regimul persoanelor fizice sau persoanelor juridice române în raporturile de drept internaţional privat. În domeniul dreptului internaţional privat intră grupele de norme juridice care soluţionează conflictul de legi ori conflictul de jurisdicţii, precum şi cele privind condiţia juridică a străinului şi regimul persoanelor fizice sau juridice române în raporturile juridice cu element de extraneitate.
Condiția juridică a străinului

Dreptul internaţional privat cuprinde şi o instituţie juridică importantă, şi anume, condiţia juridică a străinului, persoană fizică sau persoană juridică, în România. Condiţia juridică a străinului desemnează totalitatea normelor juridice prin care se determină drepturile şi obligaţiile pe care le poate avea un străin, persoană fizică sau persoana juridică. Condiţia juridică a străinului este determinată de legea statului în care acesta se găseşte sau cu jurisdicţia căruia are legătură. Astfel, această instituţie este supusă întotdeauna legii materiale române, ca lege a forului („lex fori”), adică legea locului unde străinul se găseşte. 

Condiţia juridică a străinului este o instituţie care aparţine dreptului internaţional privat. Aceasta are legătură cu conflictul de legi (există conflict de legi numai în măsura în care se recunosc străinilor drepturi în România). În plus, are legătură şi cu procedura de drept internaţional privat. Normele privind regimul juridic al cetăţeniei române (dobândirea, pierderea, retragerea cetăţeniei române etc.) interesează dreptul internaţional privat român numai în măsura în care sunt avute în vedere drepturile şi obligaţiile străinilor, în materia condiţiei juridice a străinului.

AI NEVOIE DE AJUTOR ÎN DOMENIUL JURIDIC?

ContacteazĂ-ne