Garantului care acționează în justiție pentru a solicita declararea nulității contractului de fidejusiune care conține clauze similare celor cuprinse în formularul ABI – declarat în contradicție cu legislația antitrust – îi revine sarcina de a dovedi existența acordului restrictiv și nelegitimitatea acestuia prin alegație. a constatării, în faza administrativă, a acordului anticoncurențial prin anexarea dispoziției Băncii Italiei, care nu se încadrează în principiul general iura novit curia.
Acesta este principiul exprimat de Tribunalul Catania, judecătoarea Vera Marletta, cu sentința nr. 1182 din 28.03.2020.
Împotriva decretului prin care erau obligați să plătească băncii pârâte o sumă importantă de bani au formulat opoziție garanții unei societăți declarate în faliment, în virtutea expunerii care decurge dintr-un credit chirografar. Instituția de credit s-a prezentat în fața instanței, contestând opoziția propusă și solicitând respingerea acesteia.
Pe parcursul procesului, oponenții au solicitat declararea nulității garanțiilor emise pentru presupusa încălcare a reglementărilor antitrust, însă pârâta Banca a invocat întârzierea și inadmisibilitatea acesteia.
Judecătorul, învestit cu thema decidendum, a constatat neîntemeiată cererea reclamantei.
În special, Curtea a subliniat că, chiar dacă a dorit să considere admisibilă această cerere, formulată după expirarea termenelor în temeiul art. 183, alin. 6 din Codul de procedură civilă italian, întrucât judecătorul poate constata nulitatea contractelor din oficiu și în fiecare stare și grad al procesului, același lucru nu poate fi acceptat pentru că partea nu și-a îndeplinit în mod adecvat sarcina probei.
Într-adevăr, garantului care acționează în justiție pentru a solicita declararea nulității contractului de fidejusiune care conține clauze similare celor cuprinse în formularul ABI – declarat în contradicție cu legislația antitrust – îi revine sarcina de a dovedi existența acordului restrictiv și a acestuia. nelegalitate prin invocare a constatării, în faza administrativă, a acordului anticoncurențial prin anexarea dispoziției Băncii Italiei, care nu se încadrează în principiul general al iura novit curia în temeiul art. 113 cpc).
De asemenea, trebuie să încerci:
– că instituția de credit, omologul său contractual, a luat parte la acordurile anticoncurențiale sancționate special;
– ca clauzele cuprinse in contractul din aval, supuse judecatii, sunt identice si trasabile cu cele declarate nule intrucat sunt in contrast cu legislatia antitrust.
În speță, oponenții nu și-au îndeplinit sarcina probei, prin urmare, în lumina acestor considerente, a fost confirmată ordinul de judecată, iar opoziția a fost respinsă în întregime.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați următoarele contribuții publicate în Jurnal:
GARANȚII – ANTISTRUST: posibilă nulitate parțială dacă respectă modelul ABI
Sancțiunea se referă la clauzele individuale, nelegalitatea nu este potrivită pentru a determina nulitatea totală a contractelor
Sentință | Judecătoria Ancona, judecător Maria Teresa Danieli | 12.11.2019 | n.1914
„ABI” 2002 GARANȚII ȘI REGLEMENTĂRI ANTITRUST: pentru Curtea Supremă nulitatea este doar parțială
NVALIDITATEA DISPOZIȚIILOR LITIGIASE NU AFECTEAZĂ INTERESELE ÎN JOC ȘI NU AFECTEAZĂ ÎNTREgul CONTRACTUL DE GARANȚIE
Sentință | Curtea de Casație, secția I civ., Pres. Nevoi – Rel. Tricomi | 26.09.2019 | n.24044
GARANȚIE – ANTITRUST: EXCEPȚIA NULITĂȚII TREBUIE DOVDITĂ DE GARANTI,
ESTE NECESARĂ PRECIZARE DATE DIN CARE SE ASUMA ÎNCĂLCAREA LEGII .