Un trust este o relație juridică în care proprietarul acordă proprietatea unei alte persoane sau entități care trebuie să o păstreze și să o folosească exclusiv în beneficiul altuia. În dreptul comun englez, partea care încredințează proprietatea este cunoscută ca „settlor”. Partea căreia îi este încredințată proprietatea este cunoscută ca „trustee”. Partea în beneficiul căreia i se încredințează proprietatea este cunoscută sub numele de „beneficiar”. Proprietatea încredințată, efectiv, este cunoscută sub denumirea de „corpus” sau „proprietate fiduciară”. Prin utilizarea strategică și legală a Trusturilor, persoanele fizice se pot asigura că beneficiarii aleși, copiii sau nepoții lor pot beneficia în totalitate de moștenirea pe care doresc să o primească.

Un trust testamentar este creat printr-un testament și ia naștere după moartea constituantului. Un trust inter vivos este creat pe durata vieții decontantului printr-un instrument de trust. Trust-ul poate fi revocabil sau irevocabil.  Un trust irevocabil poate fi „rupt” (revocat) doar printr-o procedură judiciară. Trusturile în viață, spre deosebire de trusturile testamentare (de testament), pot ajuta un mandatar să evite testarea. Evitarea succesiunii poate economisi costuri și poate menține confidențialitatea, iar trusturile în viață au devenit foarte populare. Testarea este potențial costisitoare, iar înregistrările testamentului sunt disponibile publicului, în timp ce distribuirea printr-un trust este privată. Atât trusturile în viață, cât și testamentele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a planifica circumstanțe neprevăzute, cum ar fi incapacitatea sau invaliditatea, prin acordarea de puteri discreționare administratorului sau executorului testamentului.