Existența corupției este dăunătoare pentru societate, mai ales dacă avem în vedere mediul public. Aceasta se hrăneşte cu resurse deturnate din fondurile adunate de la contribuabili. În plus, nu sunt folosite conform destinației lor legale.

Corupția există și în mediul privat, chiar dacă nu are un impact social similar cu cel al corupției din mediul public. Totuși, aceasta perturbă derularea normală a relaţiilor sociale, determinând consecințe negative economice și sociale.

Mai mult, așa cum s-a spus: „Corupţia în mediul privat se poate transforma în şantaj şi extorcare atunci când partenerul de afaceri refuză să plătească mita, iar grupări de criminalitate organizată sunt angajate ca să rezolve disputele, să impună parteneri de afaceri şi contracte”.

Potrivit art. 7 din Convenția penală asupra corupției: „Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abţină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale”.

O lege stabilă, clară, predictibilă, aplicată prompt și în mod egal reprezintă condiții „sine qua non” pentru diminuarea corupției.